Într-o epocă definită de conectivitatea globală, este ușor de uitat că mulți oameni din întreaga lume evită sau se opun în mod activ acestei conectivități. Aceste grupuri indigene sunt denumite “necontactate”: Ei evită interacțiunea cu triburile vecine, cu alte țări și cu lumea exterioară în general – uneori cu vehemență.
Cu toate acestea, lumea exterioară insistă prea des să intervină și, în acest proces, amenință pământurile, cultura și viețile populațiilor indigene. Survival International, o organizație nonprofit dedicată apărării vieții și drepturilor popoarelor tribale din întreaga lume, estimează că în prezent există peste 100 de triburi necontactate (deși acest număr ar putea fi mult mai mare). Iată doar câțiva dintre cei mai izolați oameni de pe planetă:
Supranumiți în mod frecvent de către mass-media “cei mai izolați oameni din lume”, locuitorii Insulei Sentinel din nordul Golfului Bengal sunt intens recluși și sunt cunoscuți pentru faptul că răspund violent la vizitatorii de pe insulă. Deși sunt numiți Sentinelese sau North Sentinel Islanders, nu știm cum se numesc ei înșiși; limba lor este necunoscută străinilor, chiar și triburilor Andaman de pe insulele vecine, cu care sunt înrudiți. De obicei, estimările plasează populația din Sentinelese între 50 și 200 de persoane, iar aceștia își susțin numărul cu un stil de viață de vânători-culegători: construiesc canoe pentru pescuit și pescuit de crabi și vânează vânat mic cu arcuri, săgeți și sulițe. Din anii 1950, guvernul indian a declarat insula interzisă și interzice strict vizitatorii, pentru siguranța tuturor celor implicați. Sentinelesele, la fel ca multe alte populații indigene izolate, sunt vulnerabile la multe boli pe care un vizitator le-ar putea introduce. La rândul lor, vizitatorii sunt vulnerabili la săgeți, despre care se știe că sentinelienii trag în bărci, elicoptere și oameni care se apropie. Insula a ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume în 2018, când un misionar american a călătorit acolo în mod ilegal. Acesta a fost ucis la scurt timp după aceea de membrii tribului.
Rezervația Yanomami ocupă un spațiu mai mare decât unele țări mici – aproape 10 milioane de hectare (aproximativ 24 de milioane de acri). În cadrul acestui vast domeniu trăiesc Moxihatetema, un trib izolat de aproximativ 100 de persoane care au ales să se separe de contactul cu exteriorul, chiar și de alte triburi Yanomami. Fotografiile aeriene realizate în 2016 sugerează că tribul este înfloritor și s-ar putea chiar să se fi extins.
Cu toate acestea, Moxihatetema sunt expuși aceleiași amenințări externe grave ca și rudele lor Yanomami: minerii ilegali de aur, ale căror operațiuni fac ravagii ecologice în ecosistemul rezervației și ale căror contacte cu triburile indigene au fost uneori sângeroase.
Ramurile acestui popor sud-american sunt considerate ultimele grupuri indigene necontactate din America, în afara bazinului Amazonului. Ayoreo sunt originari din Gran Chaco, o pădure masivă care suferă, de asemenea, de unele dintre cele mai rapide rate de despădurire din lume. La fel ca și în cazul triburilor Mashco-Piro și al altor triburi izolate, o mare parte din teritoriul lor ancestral a cedat în fața depredărilor intereselor de exploatare forestieră, pășunat și construcții. După ani de zile în care i-au evitat pe străini, un grup de Ayoreo a intrat în contact cu exteriorul în 2004, aparent fugind de buldozerele care le-au ras casele. Timp de zeci de ani, liderii tribali au colaborat cu organizații pentru drepturile omului pentru a recâștiga proprietatea asupra terenurilor lor. Dar progresul, spre deosebire de buldozere, a fost lent.
Este posibil să mai existe încă mai mult de 40 de triburi necontactate în Papua Noua Guinee. Asociate uneori cu practici precum canibalismul și vânătoarea de capete, aceste comunități trăiesc în cea mai mare parte un stil de viață de vânători-culegători, menținând un contact extrem de limitat cu lumea exterioară. Dar nu întotdeauna funcționează. De exemplu: Tribul Yaifo a evitat, în general, contactul cu străinii până când un explorator britanic a generat multă vâlvă prin dispariția sa în timpul unei expediții menite să-i contacteze. (Pana la urma nu patise nimic)
Timp de secole, tribul Korowai a rămas nu doar necontactat, ci complet necunoscut antropologilor occidentali, care i-au întâlnit pentru prima dată în anii 1970. La fel ca în cazul multor grupuri indigene, cei necontactați din Papua Noua Guinee se confruntă cu numeroase amenințări, inclusiv cu turismul necontrolat, agresiunea militară și amenințarea intereselor miniere și de exploatare forestieră pe pământurile lor.
Amazonul peruan găzduiește mai multe triburi necontactate, inclusiv așa-numitul Mashco-Piro, considerat timp de decenii printre ultimele dintre aceste comunități. Cu toate acestea, în ultimii ani, unii dintre cei aproximativ 600-800 de membri ai acestui trib au început să se adreseze străinilor, semnalând călătorii pe râu și apărând la punctele de control guvernamentale, cerând mâncare sau alt tip de asistență. Din ce în ce mai mult, tribul Mashco-Piro și alte triburi indigene din Amazon sunt amenințate de operațiunile ilegale de exploatare forestieră de pe pământurile lor, precum și de ciocnirile uneori fatale cu traficanții de droguri.
Apropo, numele Mascho-Piro este unul pe care nu ar trebui să îl rostiți niciodată în prezența acestor oameni. Este depreciativ – mascho înseamnă sălbatic într-un dialect local. Nomole, cu un înțeles similar cu rudă sau afin, este termenul preferat.
